potrivă definitie

potrívă s. f. – Seamăn, pereche. – De o potrivă, la fel. – Împotrivă (‹ în potrivă), contra. – Dimpotrivă (‹ din potrivă), din partea opusă. – Var. înv. protivă. Sl. protivŭ „contra” (Cihac, II, 297). – Der. potrivi, vb. (înv., a confrunta, a compara; a proporționa, a egala; a fasona, a regla; a pune în ordine, a compune; a da gust, a doza; a alătura, a împerechea; refl., a conveni, a coincide; refl., a-i veni bine; refl., a ajunge din urmă, a dori egalitate; refl., a da importanță); potriveală, s. f. (asemănare; coincidență, conformitate); nepotriveală (var. nepotrivire), s. f. (diferență, nepotrivire, dezacord); potrivit, adj. (corespunzător, conform; oportun; mijlociu); nepotrivit, adj. (inoportun, inadecvat, nelalocul său); potrivnic (var. protivnic), adj. (înv., egal, asemănător; rival, adversar, opus), din sl. protivĭnikŭ „opus”; protivnie, s. f. (înv., opoziție, dușmănie); împotrivi, vb. (a se opune; refl., a se înfrunta, a rezista), cf. sl. potriviti, protiviti „a rezista”; împotriveală, s. f. (rezistență); împotrivitor, adj. (care se opune). substantiv feminin potrivă

potrívă f. fără pl. (maĭ vechĭ protivă, d. vsl. protivŭ, contra, d. proti, la). Seamăn, asemănare: viteaz fără potrivă. De o potrivă, egal: eŭ îs de-o potrivă cu tine, erau de o potrivă [!] de marĭ, marĭ de o potrivă. În potrivă, contra, în contra: nu pot reuși fiindcă multe lucrurĭ îmĭ staŭ în potrivă, luntrea înainta în potriva curentuluĭ. Din potrivă (scris și dimpotrivă), 1. din contra, tocmaĭ contraru: A plecat ? Din potrivă: a rămas ! 2. din față, de peste drum, opus: malu din potrivă. substantiv feminin potrivă

potrívă (înv.) (po-tri-) s. f. substantiv feminin potrivă

*potrivă- (pe ~) (po-tri-) loc. prep. (pe potrivă-i) substantiv feminin potrivă

potrivă f. 1. seamăn: unde să-i găsesc potrivă ? deopotrivă, egal; 2. contra: în potrivă, din potrivă; 3. față: către țărmul din potrivă se ’ntind, se prelungesc GR. AL. [Și protivă = slav. PROTĬVŬ, contra]. substantiv feminin potrivă

POTRÍVĂ s. f. Ființă, obiect etc. care seamănă (și se potrivește) perfect cu cineva sau cu ceva. ◊ Loc. prep. Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura... ◊ Loc. adv. (înv.) Din potrivă = din cealaltă parte, din partea opusă. – Din sl., bg. protiva. substantiv feminin potrivă

*potríva (pe ~) (po-tri-) loc. prep. (pe potriva sa) temporar potriva

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului potrivă

potrivă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potri potriva
plural
genitiv-dativ singular potrive potrivei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z