potolire definitie

potolíre s. f., g.-d. art. potolírii substantiv feminin potolire

POTOLÍRE, potoliri, s. f. Acțiunea de a se potoli și rezultatul ei; liniștire, domolire, calmare, potoleală. – V. potoli. substantiv feminin potolire

potolí (potolésc, potolít), vb.1. A calma, a tempera, a liniști. – 2. A stinge, a reduce. – 3. A stăvili, a domoli, a încetini. – 4. (Refl.) A se stăpîni, a se reține. Sl. potuliti „a pune de acord, a împăca” din toliti „a se potoli” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 426). – Der. potoleală, s. f. (liniștire, calm); potolitor, adj. (liniștitor, calmant); nepotolit, adj. (neliniștit). verb tranzitiv potoli

potoli, potolesc v. t., v. i. a mânca. verb tranzitiv potoli

potolì v. a stâmpăra, a (se) liniști: a potoli foamea, plânsul, mânia. [Bulg. POTULITI]. verb tranzitiv potolì

potolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potolésc, imperf. 3 sg. potoleá; conj. prez. 3 potoleáscă verb tranzitiv potoli

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din sb. potuliti, bg. potulja. verb tranzitiv potoli

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez. verb tranzitiv potolesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului potolire

potolire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potolire potolirea
plural potoliri potolirile
genitiv-dativ singular potoliri potolirii
plural potoliri potolirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z