poteri definitie

credit rapid online ifn

póteră f., pl. e și ĭ (bg. pótera, sîrb. pótera, poteră, urmărire, poterati, a urmări, d. vsl. *poterĭati, a urmări. V. în-teresc). Ceată de soldațĭ, polițiștĭ orĭ alțĭ oamenĭ care urmăresc tîlhariĭ. substantiv femininpoteră

pòteră f. ceată de arnăuți pentru urmărirea hoților de codru. [Bulg. POTĬERA, ceată (din slav. TERĬATI, a goni)]. substantiv femininpòteră

credit rapid online ifn

POTÉRĂ, poteri, s. f. (În trecut; în Țările Române) Detașament de oameni înarmați (în special amăuți) însărcinat de domnie cu prinderea răufăcătorilor. [Pl. și: potere.Var.: (reg.) potíră s. f.] – Din bg., sb. potera. substantiv femininpoteră

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipoteri

poteri   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)poteri poterire poterit poterind singular plural
poterind poteriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) poteresc (să)poteresc poteream poterii poterisem
a II-a (tu) poterești (să)poterești potereai poteriși poteriseși
a III-a (el, ea) poterește (să)potereai poterea poteri poterise
plural I (noi) poterim (să)poterim poteream poterirăm poteriserăm
a II-a (voi) poteriți (să)poteriți potereați poterirăți poteriserăți
a III-a (ei, ele) poteresc (să)poterească potereau poteri poteriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z