potențat definitie

POTENȚÁT, -Ă, potențați, -te, adj. Amplificat, intensificat, întărit; sporit. – V. potența. adjectivpotențat

POTENTÁT s.m. Șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influență. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus]. substantiv masculinpotentat

POTENTÁT s. m. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat. ◊ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus) substantiv masculinpotentat

*potentát m. (fr. potentat, d. lat. potentatus, suveranitate, care vine d. potens, -éntis, puternic. V. putinte). Suveran, monarh. substantiv masculinpotentat

potentát s. m., pl. potentáți substantiv masculinpotentat

potentat m. suveran atotputernic al unui Stat. substantiv masculinpotentat

POTENTÁT, potentați, s. m. Suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită putera în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus. substantiv masculinpotentat

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare]. verb tranzitivpotența

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare) verb tranzitivpotența

potențá (a ~) vb., ind. prez. 3 potențeáză verb tranzitivpotența

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență. verb tranzitivpotența

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipotențat

potențat		masculin		feminin
potențat		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	potențat	potențatul	potențată	potențata
nominativ-acuzativ	plural	potențați	potențații	potențate	potențatele
genitiv-dativ	singular	potențat	potențatului	potențate	potențatei
genitiv-dativ	plural	potențați	potențaților	potențate	potențatelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z