potență definitie

POTÉNT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens]. adjectivpotent

POTÉNT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens) adjectivpotent

potént adj. m., pl. poténți; f. poténtă, pl. poténte adjectivpotent

POTÉNT, -Ă, potenți, -te, adj. Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis. adjectivpotent

POTÉNȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia]. substantiv femininpotență

POTÉNȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia) substantiv femininpotență

poténță s. f., g.-d. art. poténței; pl. poténțe substantiv femininpotență

POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie; p. ext. posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia. substantiv femininpotență

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare]. verb tranzitivpotența

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare) verb tranzitivpotența

potențá (a ~) vb., ind. prez. 3 potențeáză verb tranzitivpotența

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență. verb tranzitivpotența

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipotență

potență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potență potența
plural potențe potențele
genitiv-dativ singular potențe potenței
plural potențe potențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z