poteceá (pop.) s. f., art. poteceáua, g.-d. art. potecélei; pl. potecéle, art. potecélele substantiv femininpotecea
potecea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | potecea | poteceaua |
plural | potecele | potecelele | |
genitiv-dativ | singular | potecele | potecelei |
plural | potecele | potecelelor |