potcovi, potcovesc I. v. t. 1. (intl.) a înșela, a păcăli. 2. a învăța minte pe cineva. 3. (intl.) a condamna la închisoare. 4. (intl.) a ucide. 5. (cart.) a lua toți banii cuiva. II. v. r. a da de necaz. verb tranzitivpotcovi
potcoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potcovésc, imperf. 3 sg. potcoveá; conj. prez. 3 să potcoveáscă verb tranzitivpotcovi
potcovì v. 1. a pune potcoave la cai; 2. fam. a înșela: l´am potcovit bine CR. verb tranzitivpotcovì
POTCOVÍ, potcovesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune potcoave imui animal de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) A înșela, a păcăli. ♦ A învăța minte pe cineva. – Din potcoavă. verb tranzitivpotcovi
potcovésc v. tr. (d. potcoavă). Pun potcoave cailor saŭ la cizme. Fig. Înșel: m´a potcovit c´un franc. V. încalț, înșel. verb tranzitivpotcovesc
potcovi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)potcovi | potcovire | potcovit | potcovind | singular | plural | ||
potcovind | potcoviți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | potcovesc | (să)potcovesc | potcoveam | potcovii | potcovisem | |
a II-a (tu) | potcovești | (să)potcovești | potcoveai | potcoviși | potcoviseși | ||
a III-a (el, ea) | potcovește | (să)potcoveai | potcovea | potcovi | potcovise | ||
plural | I (noi) | potcovim | (să)potcovim | potcoveam | potcovirăm | potcoviserăm | |
a II-a (voi) | potcoviți | (să)potcoviți | potcoveați | potcovirăți | potcoviserăți | ||
a III-a (ei, ele) | potcovesc | (să)potcovească | potcoveau | potcoviră | potcoviseră |