postață definitie

POSTÁȚĂ s. f. v. postată. substantiv femininpostață

!postátă/postáță (reg.) s. f., g.-d. art. postátei/postắții; pl. postáte/postắți substantiv femininpostată

postátă f., pl. e și ățĭ (vsl. postatĭ, sîrb. postat, parte d. postaviti, a așeza. V. postav). Mold. Trans. Întindere de pămînt (socotit în lat) la cosit, la semănat ș. a. Distanță nehotărîtă: calu se opintea, ĭuțea pașiĭ cîte o postată bună, pe urmă se oprea (Rebr. 2, 79). În Trans. postate, pl. ățĭ. În Mold. sud și Munt. (Ch. N. I 13), postață (din pl. ățĭ), în Ml. -áție. V. obraț. substantiv femininpostată

postátă (postáte), s. f. – 1. Polog. – 2. Porțiune de teren. Sl. postatĭ „parte” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 72). substantiv femininpostată

postátă f., pl. e și ățĭ (vsl. postatĭ, sîrb. postat, parte d. postaviti, a așeza. V. postav). Mold. Trans. Întindere de pămînt (socotit în lat) la cosit, la semănat ș. a. Distanță nehotărîtă: calu se opintea, ĭuțea pașiĭ cîte o postată bună, pe urmă se oprea (Rebr. 2, 79). În Trans. postate, pl. ățĭ. În Mold. sud și Munt. (Ch. N. I 13), postață (din pl. ățĭ), în Ml. -áție. V. obraț. substantiv femininpostată

postátă, postate, postăți, s.f. – Bucată dintr-o suprafață de teren cultivat pe care o sapă, o seceră, o cosește unul sau mai mulți oameni, într-un interval de timp (de regulă, o zi): „Până-i mere-a secera / Ce postată ni-i lua” (Bilțiu 1990: 108). – Din sl. postatĭ „parte„. substantiv femininpostată

postată f. 1. partea cât taie cosașul dintr’o dătătură; 2. fig. distanță mică: nicio postată de pământ nu fu ridicată ISP. și mai mergând ei o postată CR. [Serb. POSTAT, șir de cosași]. substantiv femininpostată

POSTÁTĂ, postate, s. f. 1. (Reg.) Porțiune de pământ cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp). ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucată de dram; distanță. [Var.: (reg.) postáță s. f.] – Din sl. postatĩ. substantiv femininpostată