postav definitie

postáv (postắvuri), s. n. – Dimie. Sl. postavŭ „bara pe care se așază urzeala” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81), cf. sb., cr., ceh. postav „dimie”, pol. postaw „dimie”. – Der. postăvar, s. m. (fabricant sau negustor de postav); postăvărie, s. f. (fabrică, atelier de postavuri; magazin de postavuri); postăvior s. n. (Olt., postav subțire). substantiv neutrupostav

postáv n., pl. urĭ (vsl. postavŭ, prăjină de care se atîrnă firele de țesut orĭ de tors, pînză, căptușeală, d. postaviti, a așeza; sîrb. postav, postav, sîrb. bg. postava, rus. postav, pînză; pol. postaw, postav, postawa, urzeală; ung. posztó. V. postavă, postată, postelnic, pri-stav). Stofă de lînă groasă și compactă din care se fac paltoane, mantale, uniforme ș. a. V. suman. substantiv neutrupostav

postáv (țesătură) s. n., (sortimente) pl. postávuri substantiv neutrupostav

postav n. 1. stofă de lână; 2. în special, postavul țărănesc, aba. [Slav. POSTAVŬ, pânză]. substantiv neutrupostav

POSTÁV, (2) postavuri, s. n. 1. Stofă groasă de lână, folosită pentru uniforme militare, pături etc. 2. (La pl.) Diferite sortimente de postav (1) sau de confecții de postav. [Pl. și: postăvari] – Din sl. postavŭ. substantiv neutrupostav

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipostav

postav  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular postav postavul
plural postăvuri postăvurile
genitiv-dativ singular postav postavului
plural postăvuri postăvurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z