reduceri si promotii 2018
Definitie post - ce inseamna post - Dex Online

post definitie

POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto]. substantiv neutru post

POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it. post-, cf. lat. post]. substantiv neutru post

POST1- pref. „posterior (în timp și spațiu)”. (< fr. post-, cf. lat. post, după) substantiv neutru post

post-.Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s. f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc. substantiv neutru post

post s. n. sg. abstinență substantiv neutru post

POST2 s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr. poste) substantiv neutru post

1) post n., pl. urĭ (vsl. postŭ, sîrb. rus. post). Ajunare, abstinență de mîncare. Abstinență de mîncare de carne, lapte și oŭă (adică mîncare numaĭ de vegetale și rar pește) la ortodocșĭ în aintea [!] marilor sărbătorĭ: a ținea [!] post, a mînca post orĭ de post. A spurca postu, a strica postu, a mînca carne, lapte saŭ oŭă în post. – Sînt patru posturĭ la ortodocșĭ: postu mare saŭ al Pașteluĭ (7 săptămînĭ), al sfîntuluĭ Petru (2), al sfinteĭ Mariĭ (2) și al Crăcĭunuluĭ (6). Postu catolic e numaĭ fără carne, dar cu lapte, oŭă și cele-lalte. substantiv neutru post

post (pósturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante. substantiv neutru post

post (pósturi), s. n.1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post.Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ. substantiv neutru post

2) *post n., pl. urĭ (fr. poste, d. it. posto, care vine d. lat. pósitus, postus, pus; d. fr. vine germ. posten și rus. post, de unde vine rom. post, „funcțiune”. V. pozițiune). Locu unde un soldat saŭ alt om e pus ca să păzească orĭ să lupte: a muri la post. Soldațiĭ pușĭ de pază undeva: un post de 40 de soldațĭ. Fig. Funcțiune: a ocupa un post înalt. substantiv neutru post

3) *post-, prefix latin care înseamnă „după”, ca´n: postbelic, postmeridian. V. ante-. substantiv neutru post

post s. n., pl. pósturi substantiv neutru post

post n. 1. ajunare: zi de post; 2. timp de ajunat: postul Crăciunului, Paștilor. [Slav. POSTŬ]. substantiv neutru post

post n. 1. locul unde soldatul a fost pus de șeful său: a dezertat dela postul său; 2. corp de gardă și soldații ce-l formează: un mic post ca de 130 soldați turci OD.; 3. fig. funcțiune oarecare: post bine plătit. [Rus. POSTŬ (din fr. poste (m.)]. substantiv neutru post

POST1- Element de compunere însemnând „după”, „ulterior”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat.post, fr. post-. substantiv neutru post

POST3, posturi, s. n. 1. Restricție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către Biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de Biserică; p. ext. gătit fără came (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. Mare cât o zi de post = foarte mare. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care Biserica prescrie postul. ◊ Postul (cel) Mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ. substantiv neutru post

POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de poliție sau jandarmerie care menține ordinea într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela sau plantonul în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un agent de circulație. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație.Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat pentru a da primele îngrijiri medicale. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste. substantiv neutru post

POST FÉSTUM loc. adv. prea târziu. (< lat. post festum, după sărbătoare) substantiv neutru postfestum

post-mórtem (lat.) adj. invar., adv. substantiv neutru postmortem

*post merídiem (lat.) (di-em) loc. adv.; abr. p.m. substantiv neutru postmeridiem

POST MERÍDIEM loc. adv. în cursul după-amiezii. [Abr.: p.m.] – Cuv. lat. substantiv neutru postmeridiem

a fi în Postul Mare expr. 1. (intl.) a executa o condamnare mare sau cea mai mare dintre condamnările primite până atunci. 2. (deț.) a nu primi rația de mâncare. substantiv neutru afiînpostulmare

a intra în postul cel mare expr. (intl.) a executa o pedeapsă mare sau cea mai mare dintre pedepsele de până atunci. substantiv neutru aintraînpostulcelmare

a prinde posturi străine expr. a vorbi aiurea, a trăncăni fără noimă. substantiv neutru aprindeposturistrăine

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului post

post   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular post postul
plural posturi posturile
genitiv-dativ singular post postului
plural posturi posturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z