pospăit definitie
- Vezi aici mai multe rimepospăit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupos
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăit
POSPĂÍT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc.; superficial. – V. pospăi. adjectivpospăit
pospăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiésc, imperf. 3 sg. pospăiá; conj. prez. 3 să pospăiáscă verb tranzitivpospăi
pospăì v. 1. a stropi pe d´asupra; 2. a spoi pe d’asupra (și fig.): lume pospăită și deșartă AL.; 3. refl. a mânca puțin (doar s’alunge foamea); 4. a se îmbrăca cu puțină cheltueală. [Tras din pospaiu]. verb tranzitivpospăì
POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati. verb tranzitivpospăi
pospăĭésc v. tr. (vsl. po-sypati, a stropi, supt infl. luĭ pospaĭ. V. nisip). Acoper cu un strat supțire [!] de praf. Fig. Spoĭesc, daŭ un lustru înșelător: o lume pospăită. – Și -poĭesc. În Munt. și -păĭez și împ-. În Ps. S. 147, 6, póspăĭ, spulber. verb tranzitivpospăĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipospăit
| pospăit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | pospăit | pospăitul | pospăită | pospăita |
| plural | pospăiți | pospăiții | pospăite | pospăitele | |
| genitiv-dativ | singular | pospăit | pospăitului | pospăite | pospăitei |
| plural | pospăiți | pospăiților | pospăite | pospăitelor | |