reduceri si promotii 2018
Definitie pospai - ce inseamna pospai - Dex Online
Alege sensul dorit: pospai - substantiv neutru pospai - verb tranzitiv

pospai definitie

pospái (-iuri), s. n.1. Praf (de făină). – 2. Aparență, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. Gr. și ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, Gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafață, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają „a presăra”; pospăială, s. f. (lustru). substantiv neutru pospai

pospáĭ n., pl. urĭ (ngr. paspáli, vgr. paspále, pospaĭ [de unde și bg. paspal, sîrb. paspalj] supt [!] infl. luĭ pospăĭesc, apoĭ ceh. posypka, nisip, colb ș. a. V. nisip). Praf supțire [!] care se depune în toate părțile în moară: moraru e plin de pospaĭ. Fig. Ceva prea puțin, prea supțire: un pospaĭ de mîncare, de învățătură. – Și pospóĭ n., pl. tot urĭ. V. ometiță, pĭelm, sperlă. substantiv neutru pospaĭ

pospái (pop.) s. n. substantiv neutru pospai

POSPÁI s. n. (Pop.) Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care acoperă pereții și obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subțire care acoperă ceva. ♦ Fig. Superficialitate, aparență (în ceea ce face cineva). – Din ngr. paspáli, sb. paspalj. substantiv neutru pospai

pospaiu n. 1. praf subțire ce iese la măcinatul făinei și care se depune în toate părțile prin moară; 2. prin analogie: pospaiu de plăcinte; 3. ceva ușor, subțire, mâncare puțină. [Macedo-rom. păspală = gr. mod. PASPÁLI, praf de făină]. substantiv neutru pospaiu

pospăí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pospăiésc, imperf. 3 sg. pospăiá; conj. prez. 3 să pospăiáscă verb tranzitiv pospăi

pospăì v. 1. a stropi pe d´asupra; 2. a spoi pe d’asupra (și fig.): lume pospăită și deșartă AL.; 3. refl. a mânca puțin (doar s’alunge foamea); 4. a se îmbrăca cu puțină cheltueală. [Tras din pospaiu]. verb tranzitiv pospăì

POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire (de pospai); a așterne un strat subțire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati. verb tranzitiv pospăi

pospăĭésc v. tr. (vsl. po-sypati, a stropi, supt infl. luĭ pospaĭ. V. nisip). Acoper cu un strat supțire [!] de praf. Fig. Spoĭesc, daŭ un lustru înșelător: o lume pospăită. – Și -poĭesc. În Munt. și -păĭez și împ-. În Ps. S. 147, 6, póspăĭ, spulber. verb tranzitiv pospăĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pospai

pospai   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pospai pospaiul
plural
genitiv-dativ singular pospai pospaiului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z