posmág (posmági), s. n. – Pesmet, pîine uscată. Mag. peszmeg sau v. rus. posmagŭ (Cihac, II, 277; Conev 87), cf. pesmet. – Der. posmăgi, vb. refl. (a se ofili, a se usca, a se stafidi, a se prăji); posmăgeală, s. f. (prăjire). substantiv masculinposmag
posmág m. (vsl. posmagŭ, posmag, galetă, bucată de pîne [!]. Cp. cu pesmet). Est. Pesmet, biscot. – Și -ác (Cov.). substantiv masculinposmag
posmág (reg.) s. m., pl. posmági substantiv masculinposmag
posmag m. Mold. pesmet: un hambar plin cu posmagi CR. [Slav. POSMAGŬ (v. pesmet)]. substantiv masculinposmag
POSMÁG, posmagi, s. m. (Reg.) Pâine uscată (tăiată felii). ♦ (La sg.) Pesmet. – Din sl. posmagŭ. substantiv masculinposmag
posmăgí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posmăgésc, imperf. 3 sg. posmăgeá; conj. prez. 3 să posmăgeáscă verb tranzitivposmăgi
posmăgì v. a se usca: ce mi te ai posmăgit așa ? ISP. [Lit. a se usca ca un pesmet]. verb tranzitivposmăgì
POSMĂGÍ, posmăgesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A presăra cu pesmet o bucată de came (înainte de a o frige). 2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din posmag. verb tranzitivposmăgi
posmăgésc v. tr. (d. posmag). Fam. Fac ca posmagu, usuc. Fig. Refl. Mă zbîrcesc, mă stafidesc, îmbătrînesc: o babă posmăgită. Încrețit, încruntat, supărat: posmăgit de pagubă. – Și -ogésc. verb tranzitivposmăgesc
posmăgi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)posmăgi | posmăgire | posmăgit | posmăgind | singular | plural | ||
posmăgind | posmăgiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | posmăgesc | (să)posmăgesc | posmăgeam | posmăgii | posmăgisem | |
a II-a (tu) | posmăgești | (să)posmăgești | posmăgeai | posmăgiși | posmăgiseși | ||
a III-a (el, ea) | posmăgește | (să)posmăgeai | posmăgea | posmăgi | posmăgise | ||
plural | I (noi) | posmăgim | (să)posmăgim | posmăgeam | posmăgirăm | posmăgiserăm | |
a II-a (voi) | posmăgiți | (să)posmăgiți | posmăgeați | posmăgirăți | posmăgiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | posmăgesc | (să)posmăgească | posmăgeau | posmăgiră | posmăgiseră |