posibil definitie

POSÍBIL, -Ă adj. Care se poate realiza, întâmpla; care este cu putință. // s.n. Ceea ce este cu putință. [< lat. possibilis, cf. fr. possible]. adjectivposibil

POSÍBIL, -Ă adj. care se poate realiza, întâmpla. ◊ (s. n.) ceea ce este cu puțintă. (< fr. possible, lat. possibilis) adjectivposibil

*posíbil, -ă adj. (lat. possibilis). Care se poate: lucru posibil, (Eliptic = poate). De ex.: Va ploŭa. Posibil ! S. n., pl. e. Lucru posibil: voĭ face tot posibilu ca să reușesc. adjectivposibil

posíbil¹ adj. m., pl. posíbili; f. posíbilă, pl. posíbile adjectivposibil

posíbil² s. n. (tot ŭl) adjectivposibil

posibil a. ce poate fi, ce se poate face. ║ n. tot ce se poate: a face posibilul. adjectivposibil

POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; care e cu putință; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este cu putință. ◊ Expr. A face tot posibilul = a face tot ce se poate într-o împrejurare, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. – Din fr. possible, lat. possibilis. adjectivposibil