posádnică f., pl. e (vsl. posadĭniku, rut. posádnik, primar, adică „așezat în post”, fem. -nica, adică („îngrijitoare așezată în casa omuluĭ”, de unde „concubina”). Vechĭ. Concubină. substantiv femininposadnică
posadnică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | posadnică | posadnica |
plural | posadnice | posadnicele | |
genitiv-dativ | singular | posadnice | posadnicei |
plural | posadnice | posadnicelor |