poruncitor definitie

credit rapid online ifn

poruncitór, -oáre adj. Care poruncește. Imperativ: ton poruncitor. adjectivporuncitor

poruncitór adj. m., pl. poruncitóri; f. sg. și pl. poruncitoáre adjectivporuncitor

credit rapid online ifn

poruncitor a. care poruncește. adjectivporuncitor

PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor. adjectivporuncitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiporuncitor

poruncitor  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poruncitor poruncitorul poruncitoare poruncitoarea
plural poruncitori poruncitorii poruncitoare poruncitoarele
genitiv-dativ singular poruncitor poruncitorului poruncitoare poruncitoarei
plural poruncitori poruncitorilor poruncitoare poruncitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z