porumbel definitie

1) porúmb m. (lat. pălŭmbus, porumb sălbatic, care e o formă oscică îld. cŏlŭmbus, porumb; it. palombo, sp. palomo, pg. pombo. V. hulub). Mold. sud. O pasăre domestică cu zbor foarte ușor și care trăĭește și în stare sălbatică. (Există o mulțime de felurĭ de porumbĭ: guțanĭ, califarĭ, misirliĭ, motațĭ, învîrtitorĭ și alțiĭ. Eĭ trăĭesc păreche, ca și turturelele, și-s considerațĭ ca simbolu fidelitățiĭ conjugale. În armată îs întrebuințațĭ la dus informațiunĭ la marĭ depărtărĭ. În Munt. se numește porumbĭel [!], în Mold. nord hulub, în Olt. golumb, în Ban. golîmb). Munt. (pin [!] abuz la forma coceanuluĭ, ca și bg. gŭlybĭ). Popușoĭ [!], o plantă (V. popușoĭ). – Și porîmb pe alocurea. V. guguștĭuc. substantiv masculin și femininporumb

porumbel, porumbei s. m. 1. ( intl.) delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. (la pl.) cuplu de îndrăgostiți. 3. (deț.) scrisoare trimisă acasă prin unul dintre vizitatori la pușcărie fără permisiunea conducerii. 4. (tox.) toxicoman lipsit de experiență, adesea păcălit de confrații săi versați. substantiv masculin și femininporumbel

porumbél m., pl. (d. porumb, o pasăre). Mold. sud. Porumb mic. Sud. Vest (porumbiel). Porumb (pasăre). Nord. Porumb, porumbrel, un fel de prun pitic și ghimpos. Pl. Ceapa cĭoriĭ, o plantă liliacee cu florile așezate ca struguriĭ (múscari [botroides și racemósum]). substantiv masculin și femininporumbel

porumbél2 (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii substantiv masculin și femininporumbel

porumbél-râzătór (guguștiuc) s. m., pl. porumbéi-râzătóri substantiv masculin și femininporumbel

porumbél1 (reg.) adj. m., pl. porumbéi; f. porumbeá, pl. porumbéle substantiv masculin și femininporumbel

porumbel m. 1. pasăre domestică ce locuește în porumbar; 2. pl. porumbeii (de a), numele unui joc de copii; 3. Bot. a) Tr. porumbar; b) pl. ceapa-ciorii. substantiv masculin și femininporumbel

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ♦ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ♦ Compus: porumbel-răzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea. substantiv masculin și femininporumbel

porumbél călătór s. m. + adj. substantiv masculin și femininporumbelcălător

!gúșa-porúmbului/gúșa-porumbélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gúșii-porúmbului/gúșii-porumbélului substantiv masculin și feminingușa-porumbului

a-i ieși porumbelul (pe gură) expr. (glum.) a rosti involuntar adevărul sau soluția unei probleme dificile, pe care încearcă s-o rezolve mai multe persoane. substantiv masculin și femininaiieșiporumbelul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiporumbel

porumbel  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porumbel porumbelul porumbea porumbeaua
plural porumbei porumbeii porumbele porumbelele
genitiv-dativ singular porumbel porumbelului porumbele porumbelei
plural porumbei porumbeilor porumbele porumbelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z