portocală definitie

năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI]. substantiv feminin năramză

PORTOCÁLĂ s.f. Fructul citric al portocalului (Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce și zemos; Portocală roșie = varietate de portocală, cu coaja și sucul de culoare roșie ca sângele, cultivată în special în Sicilia, it. arancia sanguina sau arancia rossa; Portocală amară = fructul portocalului sălbatic (Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceață, gem, lichioruri (Grand Marnier ș.a.), iar în gastronomie, coaja și sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”. substantiv feminin portocală

portocálă f., pl. e (ngr. portokálli, d. it. portogalio, adică din Portugalia; turc. portakal și portokal). Fruct de portocal: portocalele aŭ coaja portocalie, îs sferice, împărțite în feliĭ și zemoase ca și lămîile, dar delicioase pin [!] dulceață. V. naramză, mandarină, chitră, frap. substantiv feminin portocală

portocálă s. f., g.-d. art. portocálei; pl. portocále substantiv feminin portocală

PORTOCÁLĂ² s. f. v. portocal. substantiv feminin portocală

portocală f. fruct rotund cu sâmburi, de coloare galbenă-aurie, cu miros plăcut, miezul dulce și suculent. (V. năramză). substantiv feminin portocală

PORTOCÁLĂ¹, portocale, s. f. 1. Fructul portocalului, de formă sferică, aromat și zemos, bogat în vitamine, învelit într-o coajă de culoare galbenă-roșiatică. 2. Lumânare lungă și subțire, răsucită ca un ghem, pentru a putea fi ținută mai ușor în mână. – Din ngr. portokáli. substantiv feminin portocală