POROCLÍ vb. IV v. porecli. verb tranzitivporocli
poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest). verb tranzitivporeclesc
poroclésc, V. poreclesc. verb tranzitivporoclesc
porocli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)porocli | poroclire | poroclit | poroclind | singular | plural | ||
poroclind | porocliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | poroclesc | (să)poroclesc | porocleam | poroclii | poroclisem | |
a II-a (tu) | poroclești | (să)poroclești | porocleai | porocliși | porocliseși | ||
a III-a (el, ea) | poroclește | (să)porocleai | poroclea | porocli | poroclise | ||
plural | I (noi) | poroclim | (să)poroclim | porocleam | poroclirăm | porocliserăm | |
a II-a (voi) | porocliți | (să)porocliți | porocleați | poroclirăți | porocliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | poroclesc | (să)poroclească | porocleau | porocliră | porocliseră |