pornire definitie

credit rapid online ifn

porníre f. Acțiunea de a porni, plecare, purcedere: pornirea uneĭ armate. Aplicațiune, deprindere, apucăturĭ: pornire rea, pornirĭ rele. Avînt, furie, transport, pasiune: în pornirea dragostiĭ [!] (V. brio). Ură: are o pornire contra luĭ. substantiv femininpornire

porníre s. f., g.-d. art. pornírii; (plecări, impulsuri, predispoziții) pl. porníri substantiv femininpornire

credit rapid online ifn

pornire f. 1. acțiunea de a porni; 2. plecare, expedițiune: la pornirea trenului, bagajelor: 3. aplecare firească: porniri rele; 4. furie, patimă: ce simte cu ’nfocare a dragostei pornire AL. substantiv femininpornire

PORNÍRE, porniri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) porni și rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziție, tendință. 4. Patimă; înverșunare (împotriva cuiva). – V. porni. substantiv femininpornire

porní (pornésc, pornít), vb.1. A mișca, a pune în mișcare. – 2. A se mișca, a se pune în mișcare. – 3. A începe, a iniția. – 4. A conduce, a comanda. – 5. A incita, a îndemna. – 6. A pleca. – 7. (Refl.) A da frîu liber. – Megl. părăiés, părăiri „a zbura”. Sl. porinati „a îndemna” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 318), cf. sb., cr. prinuti „a îndemna”. Semantismul se explică plecînd de la sensul tranzitiv, de „a da apă la moară, a da frîu, a îndemna pentru a pune în mișcare”. Der. din gr. ἀπόρνυμαι (Diculescu, Elementele, 493) pare îndoielnică. – Der. porneală, s. f. (plecare, ieșire; început; mișcare); pornit, adj. (plecat; început; aplicat, dispus; vehement, furios); pornitură, s. f. (ieșire, deplasare; început; violență, avalanșă); poarnă, s. f. (cascadă, cădere), sec. XVIII, pare creație personală a lui Dosoftei. – Din rom. provin rut. purnjaty „a pășuna turma noaptea”, rut. pornjala „a pășuna turma pe pîrloage” (Candrea, Elemente, 400). verb tranzitivporni

porní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pornésc, imperf. 3 sg. porneá; conj. prez. 3 porneáscă verb tranzitivporni

pornì v. 1. a pune în mișcare: a porni moara; 2. a expedia: l´a pornit; 3. a pleca, a purcede: trenul a pornit; 4. a începe ceva: când pornesc toți să vorbească PANN; 5. a da năvală, a se repezi: s’a pornit; 6. Jur. a intenta un proces: femeia nu poate porni judecată fără autorizațiunea bărbatului ei. [Slav. PORINÕTI, a împinge]. verb tranzitivpornì

PORNÍ, pornesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mișcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. ◊ Expr. (Intranz.) A porni cu stângul = a eșua într-o acțiune. A porni cu dreptul = a izbuti într-o acțiune. ♦ Tranz. și intranz. (Despre mijloace de locomoție sau obiecte care se deplasează) A (se) pune în mișcare. ♦ (Despre fenomene ale naturii) A se declanșa, a se dezlănțui. ♦ Tranz. (Rar) A duce, a conduce. 2. Intranz. (Despre mașini, motoare etc.) A începe să funcționeze. ♦ Tranz. fact. A pune în funcțiune. ♦ (Despre acțiuni și manifestări ale oamenilor) A începe, a izbucni. ♦ Tranz. A face să înceapă o acțiune. ◊ Expr. A pomi judecată (sau proces etc.) = a intenta (cuiva) un proces, a da pe cineva în judecată. 3. Intranz. și refl. (Despre oameni) A se apuca să facă ceva, a începe o acțiune de o durată oarecare. ◊ Expr. (Pop.; intranz.) A porni grea = a rămâne însărcinată. ♦ A avea tendința să..., a fi înclinat să... 4. Tranz. A îndemna pe cineva, a determina să facă ceva; a stimula, a îmboldi. ■¥ A întărâta, a ațâța, a instiga. – Din sl. porinonti. verb tranzitivporni

pornésc v. tr. (vsl. porinonti, a împinge, a arunca; sîrb. porinutĭ, nsl. poriniti, a împinge, a răsturna; rus. poronĕátĭ, a răsturna. V. rînesc). Pun în mișcare, fac să se învîrtească orĭ să înainteze: a porni o moară, o armată. Expediez: a porni un transport. Încep: a porni judecată contra cuĭva, porniră să vorbească toțĭ odată. V. intr. Plec, purced: trenu pornește la amează [!]. V. refl. Încep, mă antrenez, ĭaŭ vînt, mă pun pe: s´aŭ pornit la vorbă, la luptă, pe plîns. Încep a funcționa bine: moara, școala s´a pornit. verb tranzitivpornesc

a porni de la lingură expr. (d. tinerii căsătoriți) a începe căsnicia fără sprijin material. verb tranzitivapornidelalingură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipornire

pornire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pornire pornirea
plural porniri pornirile
genitiv-dativ singular porniri pornirii
plural porniri pornirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z