PORȘÓR, porșori, s. m. (Reg.) Grămadă de fân; purcoi. – Din porc + suf. -(u)șor. substantiv masculin porșor
porșór n., pl. oare (contras din porcușor, d. porcan 2 și porcoĭ). Trans. Suc. Porcan de fîn. Par înfipt în pămînt pe care se usucă fînu. – Și poșor (Neam. Rom. Pop. 6, 192). substantiv masculin porșor
| porșor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | porșor | porșorul |
| plural | porșori | porșorii | |
| genitiv-dativ | singular | porșor | porșorului |
| plural | porșori | porșorilor | |