POPULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la popor, din popor, al poporului. 2. Apărut, creat în popor. 3. Destinat poporului; accesibil tuturor. 4. Apreciat, iubit de popor; (p. ext.) cunoscut de toată lumea. [Cf. lat. popularis, fr. populaire]. adjectivpopular
POPULÁR, -Ă adj. 1. referitor la popor, din popor, al poporului. 2. apărut, creat în popor. 3. destinat poporului. 4. apreciat, iubit de popor. (< fr. populaire) adjectivpopular
*populár, -ă adj. (lat. popularis). Provenit din popor: literatură, expresiune, credință populară. Făcut p. popor: bibliotecă populară. Favorabil poporuluĭ: lege populară. Ĭubit de popor: un om popular. Adv. Ca poporu, simplu: a scrie popular. V. democratic, vulgar, poporan. adjectivpopular
populár adj. m., pl. populári; f. populáră, pl. populáre adjectivpopular
popular a. 1. ce privește poporul: credință populară; 2. iubit de popor: om popular. adjectivpopular
POPULÁR, -Ă, populari, -e, adj. 1. Care aparține poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcătuit din oameni din popor și lucrează pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este făcut pentru popor, creat pentru necesitățile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrări) Care poate fi înțeles cu ușurință de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucură de simpatia, de considerația opiniei publice; p. ext. cunoscut de toți. ♦ Care are o comportare prietenoasă, cordială, atentă față de toată lumea. – Din fr. populaire. adjectivpopular
popular adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | popular | popularul | populară | populara |
plural | populari | popularii | populare | popularele | |
genitiv-dativ | singular | popular | popularului | populare | popularei |
plural | populari | popularilor | populare | popularelor |