poporan definitie

poporán, -că s., pl. ănĭ, ănce (din maĭ vechĭu poporean, d. popor). Enoriaș, parohian, locuitor din parohie: poporăniĭ bisericiĭ. – Ca adj. e greșit. Se zice numaĭ popular. S´ar putea zice poporănesc, ceĭa ce ar fi conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ. Dar poporan nu e de cît [!] un substantiv! adjectivpoporan

poporán (înv.) adj. m., s. m., pl. poporáni; adj. f., s. f. poporánă, pl. poporáne adjectivpoporan

poporan a. ce aparține poporului: cărți poporane. ║ m. enoriaș: poporeni, preoți și dascăli CR. [V. popor 4]. adjectivpoporan

POPORÁN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an. adjectivpoporan