popas definitie

popás (popásuri), s. n. – 1. Oprire, odihnă. – 2. Pauză în procesiunile mortuare. Sl. popasŭ „pășune” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popas „oprire pentru a hrăni turma”. – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihnă, a face popas), în loc de *popăsi, datorat labialei precedente, cf. zăbovi. substantiv neutrupopas

*etápă f., pl. e (fr. étape, din estaple, d. germ. stapel, șantier, stapel-platz, popas). Arm. Locu unde se opresc trupele în marș. Distanța străbătută de o trupă într´o zi de marș. – Curat rom. popas. substantiv neutruetapă

popás n., pl. urĭ (vsl. popasŭ, pășune, d. po-pasti, a paște, a păzi la păscut; rut. pol. popas, răgaz, popas p. a hrăni. V. is-pas). Oprire din călătorie p. odihnă: a face popas, popasurile uneĭ armate. Locu ales p. popas. V. stațiune, haltă, etapă, staniște. substantiv neutrupopas

popás s. n., pl. popásuri substantiv neutrupopas

popas n. 1. locul unde trupele în marș se opresc spre a petrece noaptea; 2. stațiune ce fac călătorii: pe drum stătură să facă popas ISP.; 3. loc fixat pentru popas. [Slav. POPASŬ, pășune: primitiv termen ciobănesc]. substantiv neutrupopas

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) în popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ. substantiv neutrupopas