ponosluire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeponosluire
- Vezi aici mai multe rimeponosluire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
PONOSLUÍRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ponoslui; defăimare, ocară. substantiv femininponosluire
ponosluíre f. Est. Vechĭ. Mustrare. substantiv femininponosluire
PONOSLUÍ, ponosluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A vorbi de rău; a ponegri, a defăima. – Magh. panaszlani. verb tranzitivponoslui
ponosluí, ponosluiesc, vb. intranz. – A pârî, a calomnia (Papahagi 1925). A reclama pe cineva, a acuza (Lenghel 1979): „… mă duc și-l ponosluiesc la bd’irău” (Papahagi 1925: t. XDVI). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. panaszt „a reclama„; Din magh. panaszol (MDA). verb tranzitivponoslui
ponosluì v. 1. a scoate un ponos, a porecli: maică-ta m’a ponosluit POP.; 2. a defăima: nemernicul ce ponosluește oamenii cu vază ISP. [Ung. PANASZLANI (de aceeaș origină cu ponosì)]. verb tranzitivponosluì
ponosluĭésc v. tr. (ung. panaszlani, d. vsl. ponositĭ). Est. Rar azĭ. Mustru, dojenesc, ocărăsc. V. refl. Sufer mustrare. verb tranzitivponosluĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiponosluire
| ponosluire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ponosluire | ponosluirea |
| plural | ponosluiri | ponosluirile | |
| genitiv-dativ | singular | ponosluiri | ponosluirii |
| plural | ponosluiri | ponosluirilor | |