ponosi definitie

ponosí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 să ponoseáscă verb tranzitivponosi

ponosì v. 1. a calomnia: să ponosească pe Doamna sa ISP.; 2. Mold. a feșteli, a uza: au hainele ți-ai ponosit ? POP. [Slav. PONOSITI, a purta (de unde a uza) și a calomnia]. verb tranzitivponosì

PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos. verb tranzitivponosi

ponosésc v. tr. (vsl. po-nositi, a purta, a defăĭma, d. nositi, nesti-neson, a purta; bg. ponosvam, port puțin, sîrb. ponositi se, a se mîndri, rus. ponositĭ, a îndura. V. ponosluĭesc, do-nosesc). Uzez, rod, stric: țĭ-aĭ ponosit haĭnele. verb tranzitivponosesc