poncif definitie

credit rapid online ifn

PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif]. substantiv neutruponcif

PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif) substantiv neutruponcif

credit rapid online ifn

poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe substantiv neutruponcif

PONCÍF, poncifuri, s. n. (Livr.) Idee, afirmație banală, loc comun. [Pl. și: poncife] – Din fr. poncif. substantiv neutruponcif

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiponcif

poncif  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poncif ponciful
plural poncife poncifele
genitiv-dativ singular poncif poncifului
plural poncife poncifelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z