pomușoáră f., pl. e (d. poamă). Est. Coacăze, fructele coacăzuluĭ (ribes rubrum): niște bobițe de pomușoară, un chilogram de pomușoară (material). Coacăz, tufa care produce coacăze: niște tufe de pomușoară. V. smorodină. substantiv femininpomușoară
pomușoară f. Mold. Bot. coacăză. substantiv femininpomușoară
POMUȘOÁRĂ, pomușoare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Păltior. 2. Coacăz. ♦ Coacăză. – Poamă + suf. -ușoară. substantiv femininpomușoară
pomușoară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pomușoară | pomușoara |
plural | pomușoare | pomușoarele | |
genitiv-dativ | singular | pomușoare | pomușoarei |
plural | pomușoare | pomușoarelor |