POMEȚÉL, pomețele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pomet (1). substantiv neutrupomețel
pomețel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pomețel | pomețelul |
plural | pomețele | pomețelele | |
genitiv-dativ | singular | pomețel | pomețelului |
plural | pomețele | pomețelelor |