pomeneálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a pomeni, mențiune. Nicĭ pomeneală, nicĭ vorbă: nicĭ pomeneală de plecare n´a fost. Nimic, nicĭ o urmă: nicĭ pomeneală de banĭ nu maĭ era. substantiv femininpomeneală
pomeneală f. pomenire trecătoare: nici pomeneală, nici vorbă. substantiv femininpomeneală
POMENEÁLĂ s. f. (În expr.) Nici pomeneală (de... sau să...) = nici urmă (de așa ceva), nici vorbă (despre una ca asta); cu niciun chip. – Pomeni + suf. -eală. substantiv femininpomeneală
POMENEÁLĂ s. f. v. pomneată. substantiv femininpomeneală
nici pomeneală / poveste expr. nicidecum. substantiv femininnicipomeneală
pomeneală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pomeneală | pomeneala |
plural | pomeneli | pomenelile | |
genitiv-dativ | singular | pomeneli | pomenelii |
plural | pomeneli | pomenelilor |