pomelnic definitie

pomelnic, pomelnice s. n. 1. (intl.) cazier judiciar; antecedente penale. 2. înșiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc. substantiv neutrupomelnic

pomélnic și (vechĭ) -énic n., pl. e (vsl. pomĭenĭnikŭ, înmormîntare; bg. sîrb. pomenik, pomelnic). Listă de numele morților pe care preutu [!] trebuĭe să-ĭ pomenească la rugăcĭune. Fig. Iron. Listă lungă. substantiv neutrupomelnic

pomélnic s. n., pl. pomélnice substantiv neutrupomelnic

pomelnic n. 1. registru mortuar; 2. listă de numele persoanelor ce preotul cată să le pomenească în rugăciunile sale; 3. fam. listă lungă. [Vechiu-rom. pomenic = slav. POMINIKŬ, înmormântare]. substantiv neutrupomelnic

POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĭnikŭ. substantiv neutrupomelnic