pomelnic, pomelnice s. n. 1. (intl.) cazier judiciar; antecedente penale. 2. înșiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc. substantiv neutrupomelnic
pomélnic și (vechĭ) -énic n., pl. e (vsl. pomĭenĭnikŭ, înmormîntare; bg. sîrb. pomenik, pomelnic). Listă de numele morților pe care preutu [!] trebuĭe să-ĭ pomenească la rugăcĭune. Fig. Iron. Listă lungă. substantiv neutrupomelnic
pomélnic s. n., pl. pomélnice substantiv neutrupomelnic
pomelnic n. 1. registru mortuar; 2. listă de numele persoanelor ce preotul cată să le pomenească în rugăciunile sale; 3. fam. listă lungă. [Vechiu-rom. pomenic = slav. POMINIKŬ, înmormântare]. substantiv neutrupomelnic
POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĭnikŭ. substantiv neutrupomelnic
pomelnic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pomelnic | pomelnicul |
plural | pomelnice | pomelnicele | |
genitiv-dativ | singular | pomelnic | pomelnicului |
plural | pomelnice | pomelnicelor |