pomanagiu, pomanagii adj. 1. persoană care cerșește / care trăiește din pomana altora. 2. (d. fotbaliști) care joacă doar în zona din fața porții adverse; care nu se repliază în apărare. substantiv masculinpomanagiu
pomanagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. pomană). Iron. Care umblă după pomană. substantiv masculinpomanagiŭ
pomanagíu (fam.) s. m., art. pomanagíul; pl. pomanagíi, art. pomanagíii (-gi-ii) substantiv masculinpomanagiu
pomanagiu m. (ironic) cel ce cere sau trăiește din pomană. substantiv masculinpomanagiu
POMANAGÍU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu. substantiv masculinpomanagiu
pomanagiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pomanagiu | pomanagiul |
plural | pomanagii | pomanagiii | |
genitiv-dativ | singular | pomanagiu | pomanagiului |
plural | pomanagii | pomanagiilor |