pom definitie

pom (pómi), s. m. – 1. Arbore fructifer. – 2. Brad de Crăciun. – 3. Creangă care la înmormîntările tradiționale reprezintă arborele-vieții și trecerea pe lumea cealaltă. – Mr., megl. pom. Lat. pōmus (Pușcariu 1349; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. poamă. – Der. pomet (var. pomăt, mr. pomet), s. n. (cantitate de fructe; livadă), care poate reprezenta direct lat. pōmētum (Pușcariu 1350; Candrea-Dens., 1420; REW 6642), cf. it. pometo; împomat, adj. (plantat); pomușel, s. m. (mușchi, Bryum argenteum); pomărit, s. n. (arboricultură). Der. neol. pomicultor, s. m., din fr. pomiculteur; pomicultură, s. f. (arboricultură); pomolog, s. m. (arboricultor); pomologie, s. f. (arboricultură). substantiv masculinpom

omu’ și pomu’ expr. (iron.) Securitatea. substantiv masculinomu

pom s. m., pl. pomi substantiv masculinpom

pom m. (lat. pómus, arbore fructifer; it. sp. pg. poma, pv. pom, vfr. pome. V. poamă). Arbore fructifer. Pom de mort, pomu mortuluĭ, ramură care, pe alocurea, se împodobește cu poame la morțĭ și se înfige pe mormînt. Pomu Crăcĭunuluĭ răŭ zis îld. arborele, copacu saŭ bradu Crăcĭunuluĭ, că bradu nu e pom, ci copac. (Cauza e că s´a tradus după fr. arbre și germ. baum, care înseamnă „arbore”, nu „pom”. De alt-fel, obiceĭu împodobiriĭ braduluĭ la Crăcĭun nu e românesc. Obiceĭu românesc e steaŭa). Prov. Nicĭ salcia pom, nicĭ mojicu om. substantiv masculinpom

pom m. 1. arbore roditor; 2. (de mort), copăcel împodobit ce se face la praznice și se dă de pomană: roșcove și smochine din pomul mortului CR. [Lat. POMUS]. substantiv masculinpom

POM, pomi, s. m. Nume generic pentru arbori care produc fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de Crăciun = brad (sau alt conifer) împodobit cu daruri și ornamente, cu prilejul Crăciunului. Pomul mortului = copăcel (mai ales brad) sau ramură împodobită cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc. (ce se dau de pomană la cimitir), care se poartă înaintea cortegiului mortuar (la morții necăsătoriți) și se înfige pe mormânt. ◊ Expr. (Fam.) A fi în pom = a se afla într-o situație dificilă din imprudență, din neștiință, din lipsă de bani. – Lat. pomus. substantiv masculinpom

a fi în budă / în pom expr. (reg., pop.) a avea necazuri mari. substantiv masculinafiînbudă

!plóșniță-de-póm (insectă) s. f., g.-d. art. plóșniței-de-póm; pl. plóșnițe-de-póm substantiv masculinploșniță-de-pom