polturác (polturáci), s. m. – Monedă înv., care valora jumătate de gros în 1700. Pol. poltorak (Scriban). substantiv masculinpolturac
polturác m. (pol. póltorak, d. vsl. polŭ vŭtora, polŭtora, unu jumătate. V. potor). O veche monetă care, la 1700, valora în Țara Românească 2 banĭ saŭ jumătate de groș și care în Moldova era rar întrebuințată (Ĭorga, Negoț. 222). V. potronic. substantiv masculinpolturac
polturác s. m., pl. polturáci substantiv masculinpolturac
POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak. substantiv masculinpolturac
polturac substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | polturac | polturacul |
plural | polturaci | polturacii | |
genitiv-dativ | singular | polturac | polturacului |
plural | polturaci | polturacilor |