*Polón, -ă s. Locuitor din Polonie, Poleac, Leah. Adj. Polecesc, leșesc: limba polonă. substantiv masculin și femininpolon
POLÓN, -Ă, poloni, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și fi Polonez (1). 2. Adj. Polonez (2). – Din n. pr. Polonia (derivat regresiv). substantiv masculin și femininpolon
polon(ez) a. și m. 1. locuitor din Polonia; 2. ce ține de această țară sau de locuitorii săi. substantiv masculin și femininpolonez
polónă (limbă) s. f., g.-d. art. polónei temporarpolonă