politeță definitie

POLITÉȚĂ s.f. v. politețe. substantiv femininpoliteță

*politéță f., pl. ĭ, rar e (fr. politesse, d. it. politezza, id. [azĭ pu-, curățenie], polito, fr. poli, cĭoplit, civilizat). Curtenie urbanitate, amabilitate. substantiv femininpoliteță

POLITEȚĂ s. f. v. politețe. substantiv femininpoliteță

politeță f. mod de a vorbi sau de a se purta conform cu obiceiurile persoanelor bine crescute. [După fr. politesse]. substantiv femininpoliteță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipoliteță

politeță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular politeță politeța
plural politețe politețele
genitiv-dativ singular politețe politeței
plural politețe politețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z