polip definitie

POLÍP s.m. 1. Animal nevertebrat de apă care are capul înconjurat de tentacule. 2. Excrescență cărnoasă formată pe mucoasa nasului, a laringelui etc. [< fr. polype, cf. lat. polypus, gr. polypous < polys – numeros, pous – picior]. substantiv masculinpolip

POLÍP¹ s. m. 1. animal celenterat fixat, cu corpul în formă de săculeț, cu un orificiu buco-anal, înconjurat de tentacule. 2. excrescență pediculată, cărnoasă sau fibroasă, care apare pe mucoasa nasului, a laringelui etc. (< fr. polype) substantiv masculinpolip

POLIP²(O)- elem. „polipi”. (< fr. polyp/o/-, cf. gr. polypous) substantiv masculinpolip

políp/pólip s. m., pl. polípi/pólipi substantiv masculinpolip

políp m. (fr. polype, d. lat. pólypus, polypi, care vine d. vgr. polýpus, polýpodos, cracatiță [!], polip, d. polýs, mult, și pûs, podós, picĭor. V. calapod). Zoofit acŭatic fără organe de locomoțiune, ca mărgeanu, idra ș. a. Med. Excrescență cărnoasă (vegetațiune) în nas, gît orĭ urechĭ. substantiv masculinpolip

polip m. 1. clasă de zoofite, coprinzând animalele acvatice cari n’au organe speciale de locomoțiune, ca coralul, hidra, etc.; 2. în chirurgie: excrescență cărnoasă ce se formează mai ales pe mucoasele nasului, urechii, larinxului. substantiv masculinpolip

POLÍP, polipi, s. m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeț, cu un orificiu buco-anal înconjurat de tentacule, care trăiesc fixate. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. [Acc. și: pólip] – Din fr. polype. substantiv masculinpolip