polinom definitie

POLINÓM s.n. Expresie algebrică formată din mai multe monoame. [< fr. polynome, cf. gr. polys – numeros, nomos – parte, termen]. substantiv neutru polinom

POLINÓM s. n. expresie algebrică formată din mai multe monoame. (< fr. polynome) substantiv neutru polinom

*polinóm m. și n., pl. oame (vgr. polýs, mult, și -nom din monom). Mat. Cantitate algebrică compusă din maĭ mulțĭ terminĭ [!] separațĭ pin [!] semnu plus orĭ minus. substantiv neutru polinom

polinóm s. n., pl. polinoáme substantiv neutru polinom

polinom n. expresiune algebrică compusă din mai mulți termeni împreunați prin semnele + sau —. substantiv neutru polinom

POLINÓM, polinoame, s. n. Expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnul plus sau minus; suma algebrică a mai multor monoame. – Din fr. polynôme. substantiv neutru polinom

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului polinom

polinom   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polinom polinomul
plural polinoame polinoamele
genitiv-dativ singular polinom polinomului
plural polinoame polinoamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z