polimer definitie

credit rapid online ifn

POLIMÉR s.m. 1. Substanță ale cărei molecule sunt constituite din reunirea mai multor molecule ale unui compus cu caracter nesaturat. 2. (Biol.; despre organe sau organisme) Constituit din mai multe elemente distincte. [< fr. polymère, cf. gr. polys – numeros, meros – parte]. substantiv masculinpolimer

POLIMÉR, -Ă I. adj. (biol.; despre organe, organisme) cu mai multe părți sau diviziuni. II. s. m. produs macromolecular a cărui moleculă este constituită prin unirea mai multor molecule de monomer. (< fr. polymère) substantiv masculinpolimer

credit rapid online ifn

polimér s. m., pl. poliméri substantiv masculinpolimer

POLIMÉR, polimeri, s. m. Substanță macromoleculară a cărei moleculă este formată prin unirea în lanț a două sau mai multe molecule de monomer. – Din fr. polymère. substantiv masculinpolimer

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipolimer

polimer  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polimer polimerul
plural polimeri polimerii
genitiv-dativ singular polimer polimerului
plural polimeri polimerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z