POLILINGVÍSM s.n. Întrebuințare curentă și în egală măsură a mai multor limbi diferite de către același individ sau același grup social. [Cf. fr. polylinguisme]. substantiv neutrupolilingvism
POLILINGVÍSM s. n. folosirea curentă și în egală măsură a mai multor limbi de către același individ sau grup social. (< fr. polylinguisme) substantiv neutrupolilingvism
polilingvism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | polilingvism | polilingvismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | polilingvism | polilingvismului |
plural | — | — |