poliglot definitie

POLIGLÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care știe mai multe limbi. ♦ Care este scris în mai multe limbi. [< fr. polyglotte, cf. gr. polys – numeros, glotta – limbă]. adjectivpoliglot

POLIGLÓT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care cunoaște mai multe limbi. II. adj. scris în mai multe limbi; plurilingv. (< fr. polyglotte) adjectivpoliglot

*poliglót, -ă adj. (vgr. polý-glottos, d. polys, mult, și glôtta, limbă). Scris în maĭ multe limbĭ: Biblia poliglotă; Care poate să vorbească maĭ multe limbĭ: principele Cantemir era poliglot. Subst. Mezzofanti era un poliglot uĭmitor. V. linghist. adjectivpoliglot

poliglót (-li-glot) adj. m., s. m., pl. poliglóți; adj. f., s. f. poliglótă, pl. poliglóte adjectivpoliglot

poliglot a. scris în mai multe limbi: Biblie poliglotă. ║ m. cel ce vorbește sau scrie în mai multe limbi: Cantemir Vodă a fost cel mai mare poliglot român. adjectivpoliglot

POLIGLÓT, -Ă, poligloți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vorbește mai multe limbi. ♦ Care cuprinde sau are în vedere mai multe limbi. Dicționar poliglot. 2. (Rar) Care se referă la un poliglot (1), de poliglot. – Din fr. polyglotte. adjectivpoliglot