poliedru definitie

POLIÉDRU s.n. Corp solid cu mai multe fețe plane. [< fr. polyèdre, cf. gr. polys – numeros, hedra – față]. substantiv neutru poliedru

POLIÉDRU s. n. corp solid cu mai multe fețe poligonale plane. (< fr. polyèdre) substantiv neutru poliedru

*poliédru n., pl. e (vgr. polý-edros, d. polýs, mult, și ῾édra, ședere, scaun. V. octaedru). Geom. Corp solid cu maĭ multe fețe plane. substantiv neutru poliedru

poliédru (-li-e-dru) s. n., art. poliédrul; pl. poliédre substantiv neutru poliedru

poliedru n. solid cu mai multe fețe plane. substantiv neutru poliedru

POLIÉDRU, poliedre, s. n. (Geom.) Corp geometric mărginit de mai multe plane poligonale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyèdre. substantiv neutru poliedru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului poliedru

poliedru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poliedru poliedrul
plural poliedre poliedrele
genitiv-dativ singular poliedru poliedrului
plural poliedre poliedrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z