poliedru definitie

POLIÉDRU s.n. Corp solid cu mai multe fețe plane. [< fr. polyèdre, cf. gr. polys – numeros, hedra – față]. substantiv neutrupoliedru

POLIÉDRU s. n. corp solid cu mai multe fețe poligonale plane. (< fr. polyèdre) substantiv neutrupoliedru

*poliédru n., pl. e (vgr. polý-edros, d. polýs, mult, și ῾édra, ședere, scaun. V. octaedru). Geom. Corp solid cu maĭ multe fețe plane. substantiv neutrupoliedru

poliédru (-li-e-dru) s. n., art. poliédrul; pl. poliédre substantiv neutrupoliedru

poliedru n. solid cu mai multe fețe plane. substantiv neutrupoliedru

POLIÉDRU, poliedre, s. n. (Geom.) Corp geometric mărginit de mai multe plane poligonale. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyèdre. substantiv neutrupoliedru