POLICONDENSATÓR s. m. produs al reacției de policondensare. (< fr. polycondensateur) substantiv masculinpolicondensator
policondensator substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | policondensator | policondensatorul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | policondensator | policondensatorului |
plural | — | — |