POLENIZÁ vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [< polen + -iza]. adjectivpoleniza
POLENIZÁ vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [< polen + -iza]. verb tranzitivpoleniza
POLENIZÁ vb. tr. a face polenizarea unei flori. (< polen + -iza) verb tranzitivpoleniza
polenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polenizeáză verb tranzitivpoleniza
POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza. verb tranzitivpoleniza
polenizat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | polenizat | polenizatul | polenizată | polenizata |
plural | polenizați | polenizații | polenizate | polenizatele | |
genitiv-dativ | singular | polenizat | polenizatului | polenizate | polenizatei |
plural | polenizați | polenizaților | polenizate | polenizatelor |