reduceri si promotii 2018
Definitie polen - ce inseamna polen - Dex Online

polen definitie

a da (pe cineva) cu polen expr. (er., eufem.) a lăsa (o femeie) gravidă / însărcinată. substantiv neutru ada

POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină]. substantiv neutru polen

POLÉN s. n. pulbere (galbenă) produsă de staminele fanerogamelor, celulele reproducătoare mascule. (< fr., lat. pollen, germ. Pollen) substantiv neutru polen

polen s. n. sg. (er., eufem.) spermă. substantiv neutru polen

* polén n., pl. e și urĭ (fr. pollen, d. lat. póllen, póllinis, făină foarte măruntă). Bot. Prafu fecundat al florilor, pe care-l răspîndesc maĭ mult insectele. substantiv neutru polen

polén s. n., pl. polénuri substantiv neutru polen

polen n. Bot. pulberea fecundătoare a florilor. substantiv neutru polen

POLÉN, polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăun- cioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, genn. Pollen. substantiv neutru polen

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului polen

polen   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polen polenul
plural polenuri polenurile
genitiv-dativ singular polen polenului
plural polenuri polenurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z