pojghíță f., pl. e (ceh. pošvice, pol. pochwica, teacă, tecuță. V. pofil). Membrană, peliță, pătură foarte supțire [!]: pojghiță de ceapă, de văpsea [!]. – În nord pójghiță (ca și árșiță, péliță). substantiv feminin pojghiță
pojghiță f. pieliță ce înfășoară unele legume: pojghiță de ceapă. [Ceh POȘVIȚE, teacă]. substantiv feminin pojghiță
POJGHÍȚĂ, pojghițe, s. f. 1. (Adesea fig.) Strat subțire care se formează la suprafața unui lichid; p. ext. strat care acoperă un obiect sau se depune pe suprafața lui. ♦ Spec. Crustă formată de o rană. 2. Înveliș subțire (exterior) al unor legume sau fructe; coajă, scoarță a unor copaci sau a unor fructe. [Acc. și: pójghiță] – Et. nec. substantiv feminin pojghiță
!pojghíță/pójghiță s. f., g.-d. art. pojghíței/pójghiței; pl. pojghíțe/pójghițe temporar pojghiță
pojghiță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pojghiță | pojghița |
plural | pojghițe | pojghițele | |
genitiv-dativ | singular | pojghițe | pojghiței |
plural | pojghițe | pojghițelor |