poiană definitie

credit rapid online ifn

poĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (vsl. polĭana, cîmp, parte de pămînt, d. polŭ, jumătate; bg. „podiș”, sîrb. „poĭană”, rut. „cîmp liber”, rus. „cîmp mic”; ung. pojána, poján, poĭană. V. poală). Luminiș maĭ mare, cîmp mic într´o pădure. V. aralîc, lucină, prelucă. substantiv femininpoĭană

poiană f. loc, în pădure fără copaci pe unde crește iarbă și flori. [Slav. POLĬANA, câmp, bucată de pământ]. substantiv femininpoiană

credit rapid online ifn

poiánă (poiéni), s. f. – Luminiș, cîmp deschis. Megl. pul’ană. Sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana. substantiv femininpoiană

poiánă s.f., g.-d. art. poiénii; pl. poiéni. substantiv femininpoiană

POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-.Pl. și: poiene] – Din sl. poljana. substantiv femininpoiană

Poiana-Rusca f. massiv bănățean, cu piscul Rusca (1359 m.). substantiv femininpoianarusca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipoiană

poiană   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poia poiana
plural poiene poienile
genitiv-dativ singular poieni poienii
plural poieni poienelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z