pohónț și pahónț m. (rut. pogóncĭ și -ónecĭ [pron. pahónțĭ], curier, d. po-goniti, a pogoni, a mînca vitele; rus. pogónšcik, curier, mojic. V. pogonicĭ). Mold. Iron. Rus de un aspect sălbatic (cărăuș al oștiĭ ruseștĭ orĭ soldat rusesc în general). substantiv masculinpohonț
pohonț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pohonț | pohonțul |
plural | pohonți | pohonții | |
genitiv-dativ | singular | pohonț | pohonțului |
plural | pohonți | pohonților |