poghibală definitie

poghibálă (poghibále), s. f. – (Mold.) Lepădătură, monstru. Rus. pogibal „ruinat”, bg. pogibeli „ruină” (Tiktin), sb. pogibao „ruină”. substantiv femininpoghibală

poghibálă f., pl. e (rus. pogibálŭ, -ála, part. d. pogibátĭ, a peri [!], a se ruina: rus. rut. bg. pogibelĭ, moarte, ruină). Mold. Monstru, arătare, pocitanie, ființă foarte urîtă. – Și poghigală (Cov.) și pughibală (Dor., Drum Drept, 1916, 378). substantiv femininpoghibală

poghibálă (reg.) s. f., g.-d. art. poghibálei; pl. poghibále substantiv femininpoghibală

poghibală f. Mold. om de nimic, ștrengar: poghibale spurcate ce sunteți ! CR. [Vechiu-rom. poghibală («acea poghibală spurcată, Spandoni», N. Muste): cf. bulg. POGHIBEL, stricăciune]. substantiv femininpoghibală

POGHIBÁLĂ, poghibale, s. f. (Reg.) Om de nimic, secătură, pușlama. – Din ucr. pohybel’, rus. pogibel’. substantiv femininpoghibală