reduceri si promotii 2018
Definitie poezie - ce inseamna poezie - Dex Online

poezie definitie

POEZÍE s.f. 1. Arta de a scrie în versuri; creație, operă literară în versuri. ♦ Totalitatea poeziilor unui poet, ale unui popor etc. 2. (Fig.) Caracterul poetic al unui peisaj, al unei întâmplări etc.; farmec, frumusețe, încântare. [Gen. -iei. / < fr. poésie, it. poesia, cf. lat. poesis, gr. poiesis]. substantiv feminin poezie

POEZÍE s. f. 1. creație literară în versuri; arta de a scrie în versuri. ◊ totalitatea poeziilor unui poet, ale unui popor etc. 2. (fig.) caracterul poetic al unui peisaj, al unei întâmplări etc.; farmec, frumusețe, încântare. (< fr. poésie, lat. poesis, it. poesia, germ. Poesie) substantiv feminin poezie

poezíe f. (fr. poésie, lat. poésis, vgr. poiesis). Arta de a mișca fantazia și sentimentele pin [!] versurĭ (V. proză): a cultiva poezia. Frumuseță de fond și expresiune, indiferent dacă e în versurĭ orĭ proză: Biblia e plină de poezie. Spectacul [!] măreț: poezia uneĭ furtunĭ. Poemă (maĭ ales maĭ scurtă): o poezie de Alexandri. Gen de poezie, de poemă: poezia epică, lirică, dramatică. Totalitatea poemelor și poeziilor: istoria poeziiĭ româneștĭ. substantiv feminin poezie

poezíe s. f., art. poezía, g.-d. art. poezíei; pl. poezíi, art. poezíile substantiv feminin poezie

poezie f. 1. limba sentimentului și a imaginațiunii, obișnuit supusă la o măsură regulată: în privința formei, ea poate fi artistică sau populară, cea din urmă totdeauna anonimă, reflectând modul de a cugeta și de a vedea al poporului; 2. arta de a compune poeme; 3. gen de poemă: poezie lirică; 4. calitatea versurilor bune: e multă poezie în psalmi; 5. se zice de o operă în proză plină de cutezare și de înălțime poetică: e multă poezie în Cântarea României de Bălcescu; 6. ceeace este înalt, duios într´o operă de artă, într’o producțiune a naturei: poezia unei furtuni; 7. totalitatea operelor în versuri compuse într’o limbă: istoria poeziei române; 8. pl. scriere în versuri: Poezii de Eminescu. substantiv feminin poezie

POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creație literară în versuri. ♦ Totalitatea compozițiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situații; farmec, frumusețe, încântare. [Pr.: po-e-] – Din fr. poesie. substantiv feminin poezie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului poezie

poezie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poezie poezia
plural poezii poeziile
genitiv-dativ singular poezii poeziei
plural poezii poeziilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z